Cele mai multe dintre plantele exotice folosite pentru decorarea interioarelor se pot multiplica cu uşurinţă, fără a avea nevoie de cunoştinţe speciale de horticultura. Care sunt cele mai frecvente practici în obţinerea de noi plante ?

Semănatul este posibil pentru aproape toate plantele care produc fructe şi seminţe viabile. Seminţele mai mari se îngroapă uşor într-un pământ nisipos. Seminţele mici vor fi presărate deasupra substratului, fără a fi însă acoperite cu pământ ci doar uşor presate cu palma sau cu o scândurică plană. Până la germinare este necesară menţinerea unei umidităţi ridicate.

Inchirieri apartamente  

Aceasta se poate realiza prin acoperirea vasului în care s-a semănat cu o folie sau un geam. în cazul seminţelor fine, se va evita udarea directă. Ghiveciul sau lădiţa cu seminţe se va scufunda într-un vas cu apă, aceasta urcând prin capilaritate. Temperatura ridicată favorizează germinarea seminţelor.

Butaşii din tulpină, inclusiv cei de vârfuri, se prelevează cu un cuţit sau briceag bine ascuţit, dintr-o singură tăietură, fără a produce leziuni plantei. Lungimea butaşului trebuie să fie de circa 10-15 cm, astfel încât să prezinte 2-3 noduri. în partea inferioară a butaşului tăietura va fi la 2-3 mm sub nod, în cea superioară la 5 mm deasupra ultimului nod.

 

Primele frunze se îndepărtează complet, iar în cazul speciilor cu frunze mari următoarele vor fi reduse la jumătate sau vor fi rulate şi legate astfel încât suprafaţa prin care butaşul ar putea pierde apă să fie cât mai mult cu putinţă diminuată. înrădăcinarea se face în nisip sau amestec de nisip cu turbă, menţinut permanent  umed. 

Cazare regim hotelier Bucuresti

Foarte  multe specii pot înrădăcina direct în apă (telegraful, muşcatele, ficuşii etc). Pentru a accelera formarea rădăcinilor puteţi pudra baza butaşilor cu hormoni rizogeni, disponibili în florării.
Butaşii din frunze se obţin pur şi simplu din frunze care sunt capabile să regenereze o întreagă plantă. în cazul begoniilor şi al peperomiilor, prin fragmentarea unei frunze, pot fi obţinuţi chiar mai mulţi butaşi şi deci mai multe plante. Nu aceeaşi este situaţia şi pentru ficuşi. O frunză de ficus pusă într-un pahar cu apă va forma rădăcini, dar niciodată o tulpină.

Separarea tufelor se practică primăvara, în timpul operaţiunilor de transplantare. Separarea se poate face cu mâna sau cu ajutorul unui cuţit. Atenţie însă, să nu deranjaţi prea mult rădăcinile şi să nu îndepărtaţi complet pământul de pe ele.

Separarea stolonilor se practică la plantele care emit astfel de tulpini (Chlorophytum comosum, Saxifraga sarmentosa etc). De-a lungul stolonilor se formează rozete de frunze. Dacă sub ele amplasăm un ghiveci cu pământ, vor înrădăcina curând. Ajunsă la un anumit stadiu, stolonul se va tăia de o parte şi de alta a noii plante şi astfel aceasta devine independentă.

 

Marcotajul aerian este o tehnică ceva mai dificilă, practicată mai ales de specialişti. Constă în realizarea pe tulpină a unei incizii de forma literei T inversat, cu un briceag foarte bine ascuţit pentru a nu provoca leziuni suplimentare. Cele două margini ale inciziei vor fi uşor ridicate şi apoi acoperite de muşchi umed susţinut de o bucată de plastic fixată la ambele capete. Periodic muşchiul va fi,umectat până rădăcinile devin vizibile. Atunci când sunt bine formate, se secţionează ramura (sau tulpina, după caz) sub nivelul inciziei făcute anterior şi se plantează într-un ghiveci, separat de planta mamă. în cazul plantelor lemnoase cu ramuri flexibile se poate efectua marcotajul direct în pământ, prin aplecarea şi fixarea ramurilor astfel încât vârfurile să rămână afară.

 

După ce s-au format rădăcinile, se separă de planta mamă înmulţirea prin bulbi se practică mai ales în cazul crinilor. Scoaterea acestora din pământ şi separarea lor se face în perioada de repaus a plantelor, când frunzele s-au uscat complet. La fel se procedează şi în cazul în care dorim să înmulţim plante cu tuberculi sau tubero-bulbi.
înmulţirea prin rizomi se efectuează, de asemenea, în perioada de repaus. Rizomii se fragmentează în bucăţi cu câte 2-3 muguri. Suprafaţa secţionată se pudrează cu praf de mangal pentru a preveni infestarea cu ciuperci. Rădăcinile se reduc la 3-5 cm lungime, după care rizomul astfel pregătit se plantează ia locul definitiv.